Casa Tătărescu: Martoră a istoriei politice și arhitecturale a interbelicului bucureștean, azi EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe strada Polonă, nr. 19, o casă stă mărturie a complexității unei epoci marcate de tensiuni politice, rafinament cultural și putere discretă. Casa Tătărescu, departe de a fi un simplu adăpost, a fost o punte între viața publică și cea privată a unuia dintre cei mai influenți prim-miniştri ai României, Gheorghe Tătărescu. Această vilă, rămasă martoră fidelă a destinelor care au traversat secolul XX românesc, își continuă acum povestea sub numele de EkoGroup Vila, un spațiu care, fără a ignora trecutul, oferă o nouă perspectivă asupra memoriei și valorii patrimoniului arhitectural.

Casa Tătărescu: de la reședința prim-ministrului Gheorghe Tătărescu la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, figură emblematică și controversată a vieții politice românești în perioada interbelică și imediat postbelică, și-a construit viața publică într-un spațiu modest ca scară, dar riguros ca proporții, care reflecta ethosul generației sale: sobrietate, echilibru și eleganță restrânsă. Vila de pe strada Polonă, edificată printr-o colaborare remarcabilă între arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și însuflețită prin contribuția artistică a sculptoriței Milița Pătrașcu, rămâne un simbol al unei elite culturale și politice aflate între modernitate și tradiție. Transformată în epoca contemporană, cu atenție critică, în EkoGroup Vila, această locuință evocă continuu legăturile complexe dintre arhitectură, memorie politică și restituire culturală (EkoGroup Vila).

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Născut în 1886, Gheorghe Tătărescu a fost o figură centrală a Partidului Național Liberal, politician marcat de pragmatism și realism, ale cărui mandate de prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940) au fost traversate de crize profunde ale epocii. Cu o educație juridică solidă, desăvârșită la Paris, unde și-a susținut o teză acută despre regimul electoral românesc, Tătărescu portretizează, prin cariera sa, tensiunile dintre democrație fragile, autoritarism monarhic și geopolitică injectată de presiuni externe. În politica internă a fost atât un modernizator pragmatic al administrației, cât și un actor al consolidării puterii executive, cu efecte ambivalente asupra sistemului parlamentar. Este ilustrativă discreția sa față de eroism: definiția sa a „făcut datoria” subliniază un tip de responsabilitate calculată, mai degrabă decât charismatică. Evenimentele dramatice din anii 1940, precum cedările teritoriale și prăbușirea României Mari, marchează ultima etapă a mandatului său, iar ulterior, în sânul unui regim în schimbare forțată, traseul său politic capătă accente de compromis și repudiere.

Casa Tătărescu: un proiect al vieții în relația putere–discreție

Locuința din Strada Polonă nu e doar o casă, ci o proiecție materială a ideilor și valorilor lui Gheorghe Tătărescu. Spre deosebire de opulența caracteristică multor elite politice interbelice, casa respinge excesele: dimensionată modest, proporțiile sale serioase și liniile arhitecturale exprima o etică a responsabilității și a echilibrului. Biroul prim-ministrului, coborât pe entre-sol și accesibil printr-un intrare laterală discretă, este aproape o declarație – puterea executivă nu caută să domine spațiul, ci să funcționeze în deplină armonie cu viața privată.

În acest spațiu s-au adunat personalități de calibru politic și cultural, iar atmosfera reflectă încercarea delicată de a calibra alianțe, loialități și idei. Vila nu e doar un cămin, ci un nod în rețeaua de putere și cultură a Bucureștiului interbelic, în care domnea un echilibru tensionat între reprezentarea externă și intimitatea familială.

Arhitectură, artă și simbolism: colaborarea Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Casa Tătărescu reprezintă o sinteză rară între influențele mediteraneene și neoromânești, marcată de rigurozitate și rafinament subtil. Arhitectul Alexandru Zaharia a semnat concepția inițială, iar Ioan Giurgea, colegul său, a calibrat ulterior proiectul, creând o compoziție echilibrată, cu elemente fluente, dar bine proporționate, care evită monotonie prin asimetrii subtile. Portalurile cu accente moldovenești, coloanele filiforme variate, precum și detaliile sculptate, creează un dialog discret dar evident între tradiții regionale și modernitate.

• Șemineul realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, încadrat într-o absidă neoromânească, devine un punct focal artistic și simbolic;
• Ancadramentele ușilor și feroneria din alamă patinată adaugă profunzime și continuitate culturală elementelor decorative;
• Parchetul din stejar masiv, cu esențe diferite, completează sentimentul de măiestrie și sobrietate;
• Spațiile, deși nu voluminoase, sunt atent proporționate, cu o organizare care respectă logica aristocratică a vremii;

Astfel, casa devine un limbaj arhitectural în sine, nu doar o casă de reprezentare, ci un veritabil suport al identității și statutului interbelic.

Arethia Tătărescu: prezența culturală în umbra politicii

Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului, joacă un rol esențial în conturarea acestei istorii a spațiului. Departe de a fi o prezență decorativă, ea a fost un punct nodal cultural, implicată în promovarea artelor, meșteșugurilor tradiționale oltenești și în susținerea renovării ansamblului brâncușian de la Târgu Jiu. Sensibilitatea sa artistică și gustul pentru rigori sobrietății au orientat proiectul casei spre moderație și armonie, astfel încât în dosarele de autorizare apare ca beneficiară oficială a proiectului. Discreția și atenția obsesivă la detaliu confirmă rolul ei ca gardiană a echilibrului între grandios și intim, între tradițional și modern.

Ruptura comunistă: degradare simbolică și pierdere a sensului

Odată cu arestarea lui Gheorghe Tătărescu în 1950 și cu marginalizarea sa politică, destinul Casei Tătărescu reflectă tragedia întregii istorii române postbelice. Naționalizată și abandonată în responsabilități administrative indezirabile, vila nu a fost deloc demolată, însă a fost supusă degradărilor treptate: finisaje stricate, alterări funcționale și o pierdere aproape totală a sensului inițial. Casa, odinioară legătură între viața publică și cea privată a unui lider, a devenit un spațiu uitat, o entitate fără narator, o amintire mută a unei istorii renegate.

Post-1989: controverse, erori și tentative de corecție

Tranziția românească a readus Casa Tătărescu în prim-planul dezbaterilor patrimoniale, însă nu fără tensiuni. Proprietăți variate, intervenții adesea nepotrivite și transformarea temporară a vilei într-un restaurant exclusivist au însemnat o ofensivă asupra echilibrului arhitectural și simbolic. Criticile n-au vizat doar gustul sau schimbările estetice, ci mai ales contradicția între statutul spațiului și funcțiunea impusă – un spațiu al puterii devenea decor pentru consum ostentativ.

Ulterior, inițiative mai atente ale unor noi proprietari au urmărit reconstituirea proiectului original ambițios al lui Zaharia și Giurgea. Deși o restaurare completă rămâne limitată, acest demers încorporează o reflecție matură asupra valorii patrimoniului interbelic și reafirmă distincția între severitatea estetică impusă de ethosul interbelic și tentațiile consumului efemer. Criticii și experții au evidențiat astfel importanța menținerii codului subtil pe care îl transmite Casa Tătărescu, mai ales biroul modest al prim-ministrului de la entre-sol, expresia materială a unei concepții despre putere și reprezentare.

Recuperare și identitate contemporană: EkoGroup Vila, o continuitate responsabilă

În prezent, spațiul revitalizat sub numele de EkoGroup Vila se înscrie într-un nou registru de relaționare cu trecutul: nu o restaurare muzeală fără viață, ci o reintegrare culturală care respectă identitatea Casei Tătărescu, conservând atât trăsăturile arhitecturale, cât și încărcătura istorică. Accesul publicului, reglementat și condiționat de evenimentele programate, evocă un echilibru între deschidere și protecție, între istorie și contemporaneitate.

Acest spațiu – o vilă interbelică cu un puternic încărcătură semiotică – funcționează non-invocativ ca un depozit de memorie, o convocare discretă a unei epoci pe cât de efervescentă arhitectural, pe atât de complicată politic. Fiecare detaliu, de la șemineul semnat de Milița Pătrașcu la portalurile ce amintesc de bisericile moldovenești, vorbește despre o epocă în care puterea se exercita prin măsură și respect, nu prin ostentație.

Astfel, Casa Tătărescu – astăzi EkoGroup Vila – redevine un loc al dialogului cu istoria, între complexitatea unei figuri politice și condiția schimbătoare a memoriei sociale. Pentru cei interesați de patrimoniu, arhitectură și biografie politică, acest spațiu reprezintă o incursiune în subtilele coordonate ale capitalei interbelice, în rețelele ei de putere și cultură, precum și o pledoarie pentru responsabilitatea recuperării istorice.
Popularitatea și deschiderea sa calcă pe o înțelegere matură a memoriei și conferă o speranță că trecutul poate fi un partener în construcția prezentului.
Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, în conformitate cu calendarul cultural actual.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, membru central al Partidului Național Liberal, prim-ministru al României în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), o figură a vieții politice interbelice și postbelice, cunoscut pentru pragmatismul său și pentru perioada complexă pe care a traversat-o, marcată de compromisuri dificile și schimbări externe majore.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu politicul este o persoană distinctă de Gheorghe Tattarescu, pictorul secolului XIX (1818/1820–1894), reprezentant al academismului. Confuzia este frecventă, însă datele și domeniile de activitate sunt complet separate.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este o expresie timpurie și remarcabilă a arhitecturii interbelice bucureștene, combinând elemente mediteraneene cu accente neoromânești, toate sublinind un echilibru subtil între modernitate și tradiție. Proiectul poartă semnătura arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, îmbogățit de contribuțiile sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia, soția lui Gheorghe Tătărescu, a fost beneficiara oficială a proiectului și o prezență esențială în asigurarea coerentei estetice și culturale a casei. Ea a fost implicată în promovarea artei și a meșteșugurilor tradiționale, a sprijinit ansamblul Brâncuși de la Târgu Jiu și a vegheat ca vila să nu devină ostentativă, ci să consfințească echilibrul și sobrietatea familiei și epocii.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa funcționează astăzi sub denumirea de EkoGroup Vila, fiind un spațiu cultural activ, deschis publicului pe bază de acces controlat, cu program artistic și evenimente dedicate, păstrând cu grijă identitatea arhitecturală și istorică a imobilului, într-o continuitate responsabilă cu trecutul său.

Într-o eră în care trecutul riscă să fie simplificat sau uitat, casa lui Gheorghe Tătărescu îi așteaptă pe cei care doresc să întrevadă nu doar o locuință interbelică, ci un spațiu viu al memoriei și complexității politice, un spațiu în care arhitectura, arta și biografia se întrepătrund cu măsură și respect. Pentru a pătrunde în această lume și a-i recunoaște zadarnica frumusețe, vizita devine o experiență reflexivă, un dialog între epoci și valori.
Vă invităm să descoperiți această istorie profundă și încă actuală, întregită de atmosfera unică a EkoGroup Vila.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, pentru a explora această vilă cu suflet de epocă, dar deschisă lumii de astăzi.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.