Casa Tătărescu, o experiență senzorială: lumină, texturi, tăcere, Brâncuși

Într-un peisaj cultural în care memoria artistică se împletește cu angajamentul civic, legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu din București capătă valențe care depășesc biografiile individuale. Această conexiune relevă modul în care arta modernă a sculpturii a fost susținută și integrată în spațiul public și privat românesc, într-un dialog subtil între esență și formă, între creație și comunitate.

Casa Tătărescu, o experiență senzorială: lumină, texturi, tăcere, Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși rămâne o prezență definitorie în cultura românească și universală, iar povestea sa se intersectează profund cu figura Arethiei Tătărescu, promotoarea culturii publice în Gorj, și cu Casa Tătărescu din București, unde se păstrează amprenta ucenicei sale, Milița Petrașcu. Această triadă – Brâncuși, Arethia, Casa Tătărescu – se leagă printr-un traseu care începe cu inițiativa civică, continuă prin dialogul artistic și se materializează în spațiul unui patrimoniu viu și sensibil.

Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a memoriei

Arethia Tătărescu, soția premierului interbelic Gheorghe Tătărescu și președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a fost o figură esențială în susținerea și realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu. Printr-o muncă discretă, dar hotărâtă, ea a coordonat eforturi de strângere de fonduri, a mobilizat comunități și a promovat construirea unei infrastructuri culturale durabile care să integreze memoria eroilor din Primul Război Mondial în oraș.

Inițiativa sa a fost mai mult decât o simplă comandă artistică: a fost un proiect civic, care a împletit arta cu strategia urbană și cu responsabilitatea publică. Această abordare a făcut posibilă o întâlnire între un artist consacrat și un spațiu care i-a oferit o semnificație originală operei sale.

Drumul către Constantin Brâncuși: o punte umană și artistică

Legătura dintre Arethia Tătărescu și Constantin Brâncuși a fost facilitată și de Milița Petrașcu, ucenica sculptorului, care a recomandat implicit realizarea ansamblului de către Brâncuși. Această recomandare a fost un element decisiv, confirmând că marile proiecte culturale se nasc din rețele de oameni și încredere reciprocă.

Acceptarea proiectului de către Brâncuși, cu refuzul onorariului, transformă lucrarea într-un dar cultural, o responsabilitate comună, și nu într-o simplă execuție contractuală. Este o decizie care relevă atât importanța simbolică a locului, cât și relația profundă dintre artist și rădăcinile sale românești.

Ansamblul monumental de la Târgu Jiu și Calea Eroilor

Ansamblul realizat de Brâncuși la Târgu Jiu este o compoziție integrată urbanistic, ce cuprinde Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului, înscriindu-se pe axa Căii Eroilor. Această axă a fost materializată printr-un efort complex de exproprieri și aliniamente realizate cu finanțări obținute în principal datorită sprijinului guvernamental și implicării Ligii Naționale a Femeilor Gorjene.

Conform surselor consultate, traseul pornește de la malul Jiului și traversează Grădina Publică până în zona cazărmilor, unind astfel geografia fizică cu memoria colectivă. În acest context, fiecare element al ansamblului capătă o funcție ritualică și simbolică, iar întregul devine un parcurs al tăcerii și al recunoștinței.

Milița Petrașcu: ucenica ca liant între artiști și comunitate

Milița Petrașcu, considerată ucenica lui Constantin Brâncuși, a jucat un rol-cheie în realizarea ansamblului și în conectarea acestuia cu inițiativele civice conduse de Arethia Tătărescu. Implicarea ei în proiecte majore de memorializare, cum ar fi mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, demonstrează continuitatea și coeziunea artistică între generații.

Prin această legătură, Casa Tătărescu devine un spațiu în care moștenirea artei brâncușiene se reflectă nu doar în sculpturile propriu-zise, ci și în patrimoniul cultural viu, în obiectele de artă aplicată create de Milița Petrașcu.

Casa Tătărescu: spațiu de întâlnire între artă și memorie

Pe Strada Polonă nr. 19, Casa Tătărescu adăpostește o serie de lucrări sculptate de Milița Petrașcu, care păstrează în tăcerea lor filiația artistică a lui Constantin Brâncuși. Aceste obiecte, precum o bancă și un șemineu, nu sunt doar piese de mobilier, ci expresii ale unui limbaj esențial al formei, un dialog între tradiția românească și modernitate.

Această casă devine astfel un punct de legătură între dimensiunea monumentală a ansamblului de la Târgu Jiu și intimitatea spațiului privat, oferind o experiență culturală completă, ce integrează lumina, textura și tăcerea într-un mod care reflectă spiritul brâncușian.

Coloana Infinitului: simbol și provocare în istoria culturală

Coloana Infinitului este elementul central al trilogiei monumentale și un simbol al verticalității și recunoștinței infinite. Realizată cu o inginerie deosebită, cu o înălțime de peste 29 de metri și o greutate de aproximativ 29 de tone, coloana a traversat multiple încercări, inclusiv tentative de demolare în perioada postbelică, reflectând tensiunea dintre arta modernă și ideologiile dominante.

Acest monument nu doar că reprezintă o inovație formală, ci și un reper al memoriei care a fost susținută și protejată printr-un efort colectiv, parte din care a fost și activismul Arethiei Tătărescu și al Ligii pe care a condus-o.

Expoziția de la Timișoara și celebrarea contemporană a operei

În perioada 2023–2024, expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” organizată la Muzeul Național de Artă Timișoara a reprezentat o întâlnire amplă a publicului cu opera sculptorului. Cu peste 100 de lucrări expuse, inclusiv sculpturi, fotografii și fragmente filmate, evenimentul a reactivat interesul pentru moștenirea lui Constantin Brâncuși în România.

Acest moment cultural a confirmat că interpretarea și prezentarea riguroasă a operei sale pot genera un dialog viu cu publicul, integrând trecutul în prezent și pregătind terenul pentru aniversarea din 2026.